Ieri s-a încheiat capitolul 8 al cărții Apocalipsa din Enigmele Bibliei. Daniel și Apocalipsa – Războiul stelelor.
Dacă dorești să participi și la concurs, iată link-ul pentru test – https://forms.gle/z7SgoDspH2SSFhkT6
Nu uita că ai la dispoziție doar 24 de ore pentru a trimite testul completat.
Astăzi vom continua lectura cu prima parte din capitolul 9 – Ierusalimul de aur.
Ne bucurăm că ești parte din echipa celor care citesc consecvent!
*
IERUSALIMUL DE AUR
(Apocalipsa 21 – 22:5)
SUKKOT
Coborârea Noului Ierusalim este ultimul eveniment profetic al Apocalipsei (vezi „Tabloul evenimentelor profetice” de la pagina următoare) și este corespondentul structural al celor șapte biserici de la începutul Apocalipsei. Cele două pasaje au în comun o serie de teme: Noul Ierusalim (Apocalipsa 21:10; cf. 3:12), strălucirea lui Dumnezeu (Apocalipsa 21:23; cf. 1:16), numele lui Dumnezeu înscris pe poporul Său (Apocalipsa 22:4; cf. 3:12), pomul vieții (Apocalipsa 22:2; cf. 2:7) și cartea vieții (Apocalipsa 21:27; cf. 3:5). Ambele pasaje pronunță o binecuvântare asupra „celui ce va birui” (Apocalipsa 21:7; cf. 2:7,11,17,26; 3:5,12,21) și Îl numesc pe Dumnezeu „Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul” (Apocalipsa 21:6; cf. 1:11,17; 2:8). Cele două pasaje sunt printre puținele din Apocalipsa în care auzim în mod direct vocea lui Dumnezeu (Apocalipsa 21:3; cf. 1:10).
Mai mult, ambele pasaje sunt precedate de câte o referire la prezența lui Dumnezeu. Înainte de pasajul celor șapte biserici, Fiul omului este prezentat umblând printre sfeșnicele de pe pământ (Apocalipsa 1:13). Acum, profetul vede un cer nou, un pământ nou și cetatea sfântă coborând de la Dumnezeu (Apocalipsa 21:1,2) și aude un glas puternic care iese din scaunul de domnie (vers. 3). Aici, așadar, în contextul Noului Ierusalim, Îl vedem pe Dumnezeu Însuși locuind în mijlocul poporului Său de pe pământ (Apocalipsa 21:1-8).
Din nou, viziunea este introdusă de un context liturgic. Cele șapte biserici au fost precedate de Pessa, Paștele, prima sărbătoare din calendarul iudaic. În mod similar, Noul Ierusalim evocă Sukkotul, Sărbătoarea Corturilor, ultima din calendarul iudaic.
