GOG ȘI MAGOG
Domnul le respectă judecata, până acolo încât așteaptă 1 000 de ani pentru a-și pune în aplicare sentința. Distrugerea finală ar fi putut avea loc la momentul parusiei. Dumnezeu avea deja toate datele necesare în dosarul judecății. Cu toate acestea, El are nevoie ca oamenii să-I aprobe și să-I înțeleagă decizia, înainte de a închide pentru totdeauna acest capitol din istoria lor. Un nou început este posibil doar după ce toate îndoielile au fost risipite. Practic, Dumnezeu amână aplicarea pedepsei timp de 1 000 de ani. și chiar și atunci, distrugerea finală vine doar ca răspuns la o inițiativă a celor nelegiuiți. După mileniu, ei sunt înviați. Sunt o gloată imensă, „ca nisipul mării” (Apocalipsa 20:8).
Satana își face intrarea în scena mondială într-o manieră explozivă, ca un mare înșelător (vers. 7). Intențiile sale sunt clare: să mobilizeze națiunile pentru bătălia finală (vers. 8). Scenariul este similar celui de la Armaghedon. În ambele ocazii, națiunile se adună pentru un conflict, numai ca să își încheie viața într-un mod tragic, în iazul de foc (Apocalipsa 20:10,13,14; cf. 19:20). De asemenea, ambele bătălii primesc un nume evreiesc. Numele acestei noi lupte este „Gog și Magog”, care derivă din istoria Israelului (Ezechiel 38:2).
Între cele două conflicte există totuși o serie de diferențe. Dacă bătălia de la Armaghedon pune față în față Israelul și oponentul său tradițional, bine definit – Babilonul –, în bătălia lui Gog și Magog, așa cum este descrisă de Ezechiel, se profilează un inamic nedefinit, al cărui singur obiectiv este distrugerea unei împărății pașnice: „În ziua aceea, multe gânduri îți vor veni în minte și vei urzi planuri rele. Vei zice: «Mă voi sui împotriva țării acesteia deschise, voi năvăli peste oamenii aceștia liniștiți, care stau fără griji în locuințele lor, toți în locuințe fără ziduri și neavând nici zăvoare, nici porți!»” (Ezechiel 38:10,11). În bătălia de la Armaghedon, oștirile Babelului au luptat împotriva unui Mântuitor venit de la est (Apocalipsa 16:14,16), care a trebuit să folosească o stratagemă pentru a penetra zidurile Babilonului, și anume uscarea Eufratului. Inamicul era încă departe de Ierusalim. În bătălia lui Gog și Magog, din contră, armatele balaurului au înconjurat deja „tabăra sfinților și cetatea preaiubită” (Apocalipsa 20:9). Bătălia de la Armaghedon a implicat „împărații pământului”, aflați sub conducerea triplă a fiarei, a profetului mincinos și a balaurului. Războiul lui Gog și Magog implică „neamurile care sunt în cele patru colțuri ale pământului” (vers. 8), sub conducerea unică a balaurului. Cuvântul ebraic Armaghedon era numele locului unde se dădea bătălia (Apocalipsa 16:16) și evoca, prin asocierea sa, doliul împăraților pământului care au supraviețuit căderii Babilonului. Expresia ebraică Gog și Magog se referă la națiunile din „cele patru colțuri ale pământului”, al căror număr „va fi ca nisipul mării” (Apocalipsa 20:8). Prin urmare, numele Gog și Magog evocă națiunile ca mulțime imensă. Aceasta este și tema dominantă a viziunii lui Ezechiel despre Gog și Magog: „În ziua aceea, voi da lui Gog un loc de înmormântare în Israel. (…) Acolo vor îngropa pe Gog cu toată mulțimea lui și vor numi valea aceasta: «Valea mulțimii lui Gog»” (Ezechiel 39:11)19.
Tranziția de la Armaghedon la Gog nu este lipsită de ironie. Dușmanii lui Dumnezeu au dorit să cucerească muntele (har) lui Dumnezeu și sfârșesc într-o vale. și bătălia lui Gog este tratată cu ironie. Mulțimile încep ca un simbol al puterii, dar devin – într-un peisaj al morții – un simbol al groazei. Puternicele hoarde ale lui Gog se transformă în grămezi de cadavre (Ezechiel 39:11,13,15). Expresia ebraică gey hamon Gog „valea mulțimii lui Gog” este un ecou al expresiei gey Hinnom „valea lui Hinom”, unde cei din Iuda își sacrificau copiii în cinstea lui Moloh (2 Cronici 33:6)20. Această a doua vale a inspirat în cele din urmă conceptul de „gheenă”, sau „iad” (vezi, de exemplu, Matei 5:22).
În sine, numele „Gog și Magog” evocă mulțimea. Valoarea sa numerică – 70 – reprezintă, în tradiția iudaică, numărul tuturor națiunilor care există în afara Israelului21. Aceasta sugerează un posibil motiv pentru asocierea unică a celor două nume în pasajul nostru. Este o interpretare22 care se armonizează cu stilul literar apocaliptic, în care numerele au adesea o valoare simbolică (de exemplu, 666; Apocalipsa 13:18). Ca atare, în simbolismul apocaliptic, „Gog și Magog” semnifică mulțimea națiunilor, acele goyim care, conform terminologiei iudaice tradiționale, îi reprezintă pe cei ce sunt străini de legământul Dumnezeului Israelului.
NOTE
19. Cf. Ezechiel 38:4-9,13,15,16,22,23; 39:2,11,12,15,16.
20. Valea lui Hinom, la sud de Ierusalim, servea drept graniță între semințiile Beniamin și Iuda (vezi Iosua 15:7; 18:15,16). Locul a devenit atât de rău famat, încât Ieremia nici măcar nu a trebuit să-i spună pe nume atunci când a condamnat ritualurile din „vale” (Ieremia 2:23).
21. Conceptul derivă de la faptul că, în Geneza 10, sunt menționate 70 de națiuni. Numărul este identic și cu cel al membrilor familiei lui Iacov (Geneza 46:27; Exodul 1:5; Deuteronomul 10:22). Tradiția iudaică a interpretat această armonizare ca o aplicație a principiului din Deuteronomul, conform căruia numărul națiunilor este determinat „după numărul copiilor lui Israel” (Deuteronomul 32:8). Motivul celor „șaptezeci de națiuni” apare deseori în literatura rabinică. Astfel, preoții și leviții au scris Decalogul în 70 de limbi pentru a fi înțeles de cele 70 de națiuni (Mișna Sota 7:5). Din motive similare, poporul ar fi auzit glasul divin de la Sinai în 70 de limbi (Talmudul babilonian, șabbat 88b). Cele 70 de jertfe aduse în sanctuar sunt menite să facă ispășire pentru cele 70 de națiuni (Talmudul babilonian, Sukka 55b).
22. Din cele mai vechi timpuri, fiecare literă ebraică a avut o valoare numerică (alef – 1; bet – 2 etc.). Rabinii au găsit adesea semnificații în valoarea numerică a unui cuvânt, sistem de interpretare numit gematria (un cuvânt ebraic care este, probabil, o formă coruptă a cuvântului grecesc de la care avem derivat termenul modern geometrie). Un exemplu clasic de gematria îi privește pe cei 318 slujitori ai lui Avraam din Geneza 14:14. Interpreții au văzut o legătură între ei și Eliezer, slujitorul lui Avraam, al cărui nume are valoarea numerică 318 (vezi Talmudul babilonian, Nedarim 32a; Midraș Rabba, Geneza 43.2).