
Superstitia si ocultismul, cu toate manifestarile lor secundare, nu apartin trecutului. Tocmai in timpul nostru, al tehnicii si al nivelului inalt de cunostinte, superstitia este mai puternic inradacinata in inima oamenilor ca oricand.
Zilnic se tipareste un potop de literatura religioasa. Oare nu ne da de gandit faptul ca trebuie sa constatam cu uimire ca si superstitia, si ocultismul tin pasul si sarbatoresc mereu noi biruinte?
Este inspaimantator cat de multi se ocupa, in epoca noastra industrializata, cu practici oculte, sperand sa obtina prin ele cunostinte care n-ar putea fi obtinute prin metode stiintifice uzuale.
Câteva capitole din cartea de față sunt următoarele
- Ghicirea,
- Magia și vrăjitoria,
- Cititul în palmă,
- Spiritismul
Cea mai proeminentă caracteristică a adventismului este convingerea că adevărul nu este static, ci progresiv. Adventiştii continuă să caute, să cerceteze, să asculte, să revizuiască, să studieze şi să se roage, având convingerea că Dumnezeu poate să-i lumineze şi să le lărgească înţelegerea pe care şi-au format-o despre istoria mântuirii.
Cartea creionează traseul adventismului pornind de la criza Marii Dezamăgiri (1844) şi întrebarea: „Ce este adventist în adventism?”, continuând cu criza predicării Evangheliei (Minneapolis, 1888) şi întrebarea: „Ce este creştin în adventism?” şi încheind cu criza generată de controversa modernist-fundamentalistă (1920), care s-a concentrat în jurul întrebării: „Ce este fundamentalist în adventism?”. Cele trei întrebări au fost reînviate de-a lungul ultimelor decenii ale secolului al XX-lea, iar răspunsurile au asigurat direcţiile majore de dezvoltare ale teologiei adventiste de după anii '50.
În căutarea identităţii reprezintă prima încercare de a realiza un studiu cuprinzător asupra dezvoltării teologiei adventiste. Teza este aceea că identitatea specifică adventismului de ziua a şaptea nu este dată nici de acele doctrine care fac notă distinctivă, nici de acele convingeri împărtăşite cu alţi creştini, ci constă mai degrabă într-o combinare a ambelor seturi de înţelegeri, analizate în contextul marii lupte.
Volumul Sfârșitul imperiului. O poveste din vremea lui Belșațar urmărește îndeaproape povestea a doi prieteni, Caleb și Tamzi , și a familiilor lor, având istoria poporului evreu ca fundal.
Încercând să descifreze mesajul profetic referitor la cei șaptezeci de ani de robie babiloniană, evreii își pun o mulțime de întrebări cu privire la planul lui Dumnezeu pentru ei. Toate îndoielile și temerile lor sunt spulberate de Dumnezeul cerurilor, care printr-un eveniment supranatural, schimbă cursul istoriei. Sub ochii lor, puternicul Imperiu Babilonian este distrus de armata medo-persană a lui Cirus cel Mare. Ce alegeri vor face eroii cărții rămâne să aflați citind cartea lui Bradley Booth, care prezintă un episod fascinant din istoria copiilor lui Dumnezeu.
Această carte face parte din colecția Biblioteca Junior.
De-a lungul și de-a latul Pământului, în adâncurile mărilor și oceanelor sau în înaltul cerului, trăiesc o sumedenie de păsări și animale pe care un copil trebuie să le cunoască încă de mic. Unele drăguțe, altele de-a dreptul fioroase, unele mici, altele uriașe, pe toate le leagă un lucru: împart suprafața Pământului cu omul. Omul le este prieten, dar le poate fi și cel mai mare dușman. Multe specii de păsări și animale sunt în pericol să dispară, altele deja au dispărut pentru totdeauna. De aceea copilul trebuie să le cunoască, să le iubească, să le respecte și să le apere atunci când va crește și va deveni adult.
11 animale și păsări de pe teritoriul Americii, prezentate prin două desene frumos colorate și câteva versuri.
Vârsta: 2-4 ani
Conceptul de rămăşiţă nu este unul care să poată rămâne în culise. Dacă în Vechiul Testament se reduce la Israel, în Noul Testament se aplică în dreptul creștinismului, iar în Apocalipsa devine marca definitorie a poporului credincios de la sfârșitul timpului.
Pe parcursul studiilor cuprinse în acest volum, se desprind trei dimensiuni ale rămăşiţei: o rămăşiţă istorică, o rămăşiţă credincioasă şi o rămăşiţă escatologică, fiecare cu particularităţile sale. Poporul lui Dumnezeu există în două ipostaze: o biserică universală, invizibilă în momentul de faţă, şi rămăşiţa, expresia vizibilă a bisericii. Se pare că intenţia lui Dumnezeu este de a realiza, la finalul conflictului cosmic, o fuziune între biserica universală şi rămăşiţa escatologică.
În vederea îndeplinirii acestui ţel, misiunea rămăşiţei este cea care i-a fost încredinţată de cei trei îngeri din Apocalipsa 14: un apel adresat bisericii invizibile de a ieși din Babilon. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, cei ce fac parte din rămăşiţă trebuie să-şi formeze o concepţie corectă despre natura şi importanţa rămăşiţei.
În acest scop, volumul de faţă articulează în mod coerent o teologie a rămăşiţei echilibrată, care evită capcana exclusivismului şi, în acelaşi timp, şi extrema diluării conceptului până acolo, încât să devină inutil.
Acesta este primul volum al unei serii dedicate de Institutului de Cercetări Biblice (BRI) ecleziologiei adventiste. Al doilea volum a fost publicat tot în colecția „Raftul lui Tertius”, sub titlul: Mesajul, misiunea și unitatea bisericii.