CETATEA LUMINII
Noul Ierusalim este un mediu nou și perfect, care inspiră încredere, admirație și bucurie. „Un zid mare și înalt” îi asigură protecția (Apocalipsa 21:12). Fiecare latură (vers. 16) măsoară 12 000 de prăjini (aprox. 2 250 km*). Zidul (vers. 17) are o lățime de 144 de coți (aprox. 60 m) și stă pe 12 temelii (vers. 14). Întreaga cetate este construită pe baza numărului 12, numărul semințiilor Israelului, ale căror nume sunt inscripționate pe porți (Apocalipsa 21:12; cf. 7:4-8, unde 12 × 12 000 de mântuiți = 144 000), dar și numărul apostolilor, ale căror nume sunt gravate pe temelii (Apocalipsa 21:14).
Când a conceput această cetate, Dumnezeu i-a avut în minte pe locuitorii ei. Nici nu ar putea fi mai potrivită. Arhitectul ei este chiar Creatorul, care cunoaște perfect toate nevoile și dorințele făpturilor Sale. Cele 12 porți se deschid spre cele patru puncte cardinale (vers. 13, 25), mărturie a spiritului de receptivitate și de încredere manifestat între locuitorii Noului Ierusalim.
Porțile și fiecare temelie constau într-o piatră diferită (vers. 19-21). Fiecare piatră contribuie la un anumit aspect al cetății, sugerând lipsa oricărei urme de competiție sau de favoritism. Pacea și încrederea caracterizează acum toate relațiile umane. Este semnificativ faptul că toate cele trei liste ale nelegiuiților excluși din cetate se încheie cu categoria mincinoșilor (Apocalipsa 21:8,27; 22:15).
Însă arhitectul nu construiește o cetate care să împlinească doar nevoile practice ale locuitorilor ei. Cetatea este și frumoasă – „gătită ca o mireasă împodobită” (Apocalipsa 21:2). Verbul grecesc kosmeo (de la care provine cuvântul modern cosmetică) redă caracterul estetic al cetății. Am observat deja proporțiile sale armonioase și simetrice – „lungimea, lărgimea și înălțimea erau deopotrivă” (vers. 16). Orașul este, de fapt, un cub perfect, așa cum era și Locul Preasfânt din templul din vechime (1 Împărați 6:20). După cum sfeșnicul era un simbol, și Locul Preasfânt evoca Noul Ierusalim așteptat de oameni. Această legătură confirmă încă o dată relația dintre actul uman de închinare și împărăția lui Dumnezeu, întrucât religia capătă sens numai în lumina împărăției lui Dumnezeu.
Remarcăm, de asemenea, materialele valoroase folosite la construirea cetății. Noul Ierusalim este făcut din aur pur și pietre prețioase (Apocalipsa 21:18-21). Diversitatea acestor materiale este subliniată doar de ceea ce le unește – prezența strălucitoare a lui Dumnezeu: „o luminează slava lui Dumnezeu” (vers. 23). Cetatea este un templu de aur, cu ziduri din vitralii, care reflectă lumina într-un spectru bogat de culori și nuanțe.
* Conform DEX, s.v. prăjină, prăjina măsoară 5-7 metri, ceea ce ne-ar duce la o lungime de 60-84 km. Termenul grecesc este însă stadios „stadiu”, unitate de măsură care varia între 147 și 192 m (cf. DEX, s.v. stadiu), ceea ce ar duce la o lungime de 1764-2304 km. Autorul folosește echivalența 1 stadiu = cca 187 m. (n.r.)