- Detalii
- Scris de: Rachel Privette Jennings
- Categorie: Devoțional femei
Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor?
Romani 10:14
Nimic nu se aseamănă cu trădarea. Te face să dai la o parte toată încrederea pe care ai avut-o în cineva.
„Ai știut și nu mi-ai spus?” am întrebat încercând să îmi țin sub control șuvoiul de emoții care mă asaltau ca un tsunami. În acea clipă nu mi-a păsat că „Felicity” și „Anita” erau prieteni dinainte de a apărea eu. Mă afecta faptul că tot ce am crezut că știu despre prieteniile mele se năruia în fața ochilor și că nu puteam face nimic pentru a opri acest lucru.
Sunt sigură că pentru Felicity a fost dificil, deoarece ea era prietenă cu amândouă, dar în acel moment eu eram rănită. Sufeream, neținând cont de anii numeroși în care am fost prietene, mi se părea că acum toți îmi ascundeau adevărul despre Anita, despre care am crezut că îmi este apropiată – și cel care cândva a promis înaintea lui Dumnezeu că mă va prețui pentru totdeauna, dar care de bunăvoie a renunțat la acest rol. Acum erau logodiți. Dar suferința nu era provocată doar de faptul că acum cuplul era logodit, ci de faptul că nu li s-a părut că sunt importantă încât să mă informeze – codul prieteniei a fost distrus.
Mi-a fost mult mai ușor să iert cuplul pentru presupusa lor trădare, dar eu am crezut că cel puțin Felicity și eu eram mai apropiate de atât. Ea avea o informație pe care mi-a ascuns-o, pentru că a crezut că nu era datoria ei să mi-o spună. Ea a crezut că era mai bine să aflu informația de la sursă. Ea a crezut că dacă pur și simplu nu se amestecă în această situație, pentru ea nu va fi o problemă.
Dar a fost.
Toate aceste emoții intense m-au făcut să mă gândesc la mărturia pe care o dăm în fiecare zi. Dacă păstrăm tăcerea și nu spunem nimic despre Mântuitorul Isus care Se va întoarce într-o zi – și una dintre prietenele noastre își dă seama că tu ai știut de întoarcerea Lui, dar nu i-ai spus – cât de îngrozitor va fi? Cât de nemilos ar fi să ai o informație care ar putea pregăti pe cineva pentru o schimbare mare, și totuși să nu o spui altora? Dacă Dumnezeu ar spune cuiva: „Nu te-am cunoscut niciodată”, doar pentru că tu ai ales să-i lași pe alții să fie purtătorii de cuvânt ai lui Dumnezeu în loc să iei tu acest rol?
- Detalii
- Scris de: Deborah Matshaya
- Categorie: Devoțional femei
Unul... I-a zis: „Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum a învățat și Ioan pe ucenicii lui.”
Luca 11:1
Întotdeauna îmi pun întrebarea: Ce înseamnă adevărata rugăciune? Înseamnă să te rogi pentru anumite lucruri, și după ce le primești – sau nu – încetezi să te mai rogi? În Biblie citesc că Iacov s-a luptat cu Dumnezeu și a spus: „Nu te voi lăsa până nu mă vei binecuvânta.” Nu uitați, Iacov era un păcătos ca și noi. El și-a înșelat fratele, furându-i dreptul de întâi născut. Și totuși, când ne întâlnim cu Dumnezeu, viața noastră nu va mai fi niciodată la fel. Noi, asemenea lui Iacov, avem nevoie să ne luptăm cu Dumnezeu în rugăciune și să nu Îl lăsăm până nu ne binecuvântează.
Rugăciunea nu este o strategie de a obține lucruri de la Dumnezeu sau de a obține binecuvântări. Ci este modalitatea de a ne aprofunda relația cu Creatorul nostru. Noi Îi vorbim ca unui prieten, ne deschidem inima înaintea Lui și începem să purtăm o discuție cu El. Rugăciunea tainică este miezul religiei noastre. Noi Îi aducem laude și Îi împărtășim temerile și dorințele secrete, dar și succesele.
Câți dintre noi, atunci când ne confruntăm cu o provocare, alergăm repede la prieteni (care nici măcar nu ne vor întotdeauna binele) pentru a le împărtăși temerile și visurile noastre? Dumnezeu ar trebui să fie primul căruia să Îi spunem ce este în inima noastră.
Trebuie să ne rugăm neîncetat. Să nu uităm niciodată că rugăciunea nu Îl aduce pe Dumnezeu aici jos, la noi, ci ne înalță pe noi la El. Rugăciunea este cheia către o credință puternică. Viața fără rugăciune este goală. Nu, rugăciunile nu primesc întotdeauna răspunsul pe care îl așteptăm, dar Dumnezeu ne vrea binele întotdeauna. Dumnezeu nu ne oferă tot ce Îi cerem, dar El ne binecuvântează cu lucrurile de care avem nevoie. Așa că dacă răspunsul Lui este „nu” sau „mai așteaptă”, nu te îngrijora, căci de acum urmează ce este mai bun. Rugăciunea mea, când pășim în viață înfruntând toate provocările din această lume, este ca să ne apropiem mai mult de El.
- Detalii
- Scris de: Heather-Dawn Small
- Categorie: Devoțional femei
Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.
Romani 5:8
Faptul că am avut privilegiul de a călători în toată lumea pentru a le sluji surorilor mele din diverse țări m-a ajutat și să îmi văd visul împlinit. Când eram în liceu, la ora de geografie sau istorie, visam să vizitez țări precum China, Rusia, Israel, Elveția și multe altele. Dar, pe măsură ce trecea timpul, mi-am dat seama că visul meu rămânea doar un vis. A călători în toată lumea, îmi ziceam eu, este pentru cei bogați care își pot permite să își împlinească visurile. Apoi, într-o zi, în 2001, Dumnezeu m-a chemat să lucrez pentru Misiunea Femeii la sediul mondial al bisericii. Acceptarea acestei funcții cerea multe sacrificii și deschidea ușa spre noi provocări, dar binecuvântările au întrecut toate așteptările. Una dintre aceste binecuvântări a fost să pot vizita țările visurilor mele.
Una dintre țările mele preferate este Israel, în principal datorită faptului că este țara în care s-a desfășurat istoria biblică. Când vizitez Israelul, mă gândesc la toate relatările din Biblie pe care le-am învățat de mic copil. Apoi am ocazia de a păși în locurile prin care au fost Moise, Rut, Isus și ucenicii, ceea ce face ca povestirile lor să prindă viață, mai mult decât înainte în mintea mea.
Îmi place în mod special să vizitez locul în care mulți oameni învățați cred că a fost așezată casa lui Petru. Chiar peste acea casă este construită o biserică, dar accesul în casă nu este permis. Dar se poate sta în afara zidului de protecție și poți privi înăuntru. În biserica de deasupra casei, podeaua este de sticlă și, astfel, se poate vedea în interiorul ei. Îmi amintesc că Isus a vindecat-o pe soacra lui Petru și a stat chiar acolo când a fost în Capernaum. Iubesc acest loc datorită lui Petru, ucenicul de care mă simt cel mai legată. Petru cel imperfect, impulsiv și plin de emoții. Adesea a eșuat și unele din greșelile lui au fost publice. Totuși, el nu și-a pierdut niciodată credința din cauza acestor eșecuri, pentru că Isus era acolo să îl ierte, să îl vindece și să îl ajute să fie din nou întreg. Asta face Isus și pentru mine. Greșesc și mă împiedic în fiecare zi și, uneori, ceilalți îmi văd eșecurile. Dar Isus întotdeauna este acolo, așteptând să mă ierte, uitând pașii mei greșiți și iubindu‑mă în orice situație aș fi.
Dumnezeu a răspuns rugăciunii mele nerostite de a călători în toată lumea! Ce Dumnezeu minunat slujim! Dar chiar mai mult, El răspunde rugăciunii rostite pentru iertare în fiecare zi și îmi dă bucuria unui cer care va veni.
- Detalii
- Scris de: Cora A. Walker
- Categorie: Devoțional femei
Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.
Matei 11:28
Rugăciunea este o armă importantă folosită de luptătorii rugăciunii. Scriptura spune că oriunde sunt adunați doi sau trei în numele lui Isus, El este în mijlocul lor. Ca un luptător al rugăciunii, eu caut frecvent persoane care să se roage cu mine. Uneori, când căutam pe cineva care să mi se alăture în rugăciune, la telefon răspundea doar mesageria. Sunt momente când telefonul sună, sună și iar sună. Alteori nu a răspuns nimeni, pentru că toți erau la mall, la o nuntă, pregăteau cina sau aveau alte preocupări. Promit să mă sune mai târziu și majoritatea o fac, dar pare că nu primesc niciun răspuns când îmi doresc să găsesc pe cineva care să se roage cu mine când am nevoie.
Tatăl nostru ceresc nu a spus niciodată că trebuie să avem cu cine să ne rugăm. El cunoaște dorințele inimii noastre înainte ca noi să apelăm la El. Noi avem linie directă spre cer. El ne-a lăsat instrucțiuni despre cum să ne rugăm personal și El ne-a oferit și un model de rugăciune (vezi Matei 6:6,9-13).
1 Samuel, capitolul 1, ne prezintă o frumoasă relatare despre Ana, a cărei dorință era să aibă un copil. Dumnezeu a răspuns rugăciunii ei și i-a împlinit dorința. 1 Împărați 17:21-24 ne relatează cum Ilie s-a rugat personal. Ca rezultat al rugăciunii sale, în viața lui a fost o intervenție divină. Următorul exemplu este puțin diferit, căci este vorba de un grup de oameni care s-au rugat (Faptele apostolilor 12:12-17). Rugăciunile lor au primit răspuns, și Dumnezeu le-a împlinit cererea.
Fie că ne rugăm cu sau fără ceilalți, nu întotdeauna primim ce cerem. Un lucru pe care trebuie să ni-l amintim este că Dumnezeu știe ce este bine pentru noi. El cunoaște sfârșitul de la început. El întotdeauna ne stă la dispoziție. Ne putem ruga în genunchi, stând în picioare, pe scaun sau așezați în pat. Ne putem ruga cu glas tare sau în tăcere, nu contează. Atâta timp cât ne exercităm credința și ne rugăm cu sinceritate, Dumnezeu va răspunde rugăciunilor noastre. Joseph Scriven, compozitor de imnuri, a scris că noi adesea ne pierdem pacea și purtăm dureri inutile:
„Doar pentru că nu ducem
Totul înaintea lui Dumnezeu, în rugăciune.”
Dacă nimeni nu se poate ruga cu tine astăzi, tu roagă-te oricum. Dumnezeu îți aude rugăciunea.
- Detalii
- Scris de: Elaine J. Johnson
- Categorie: Devoțional femei
Domnul este stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu.
2 Samuel 22:3
După ce s-a uitat peste fișa medicală a soțului meu orb, doctorul a intrat în încăpere și s-a prezentat. L-a privit atent pe soțul meu și, foarte confuz, a spus: „Nu arătați ca o persoană gata să fie internată la azil.” Acest lucru m-a șocat. Medicul a început apoi să îi pună soțului meu o serie de întrebări. După aceea a spus că ar trebui să mai facă câteva analize CT la creier pentru a vedea dacă nu se putea face totuși ceva.
Vreau să înțelegeți că soțul meu a fost dus de urgență cu ambulanța la terapie intensivă, Secția de chirurgie. Neurochirurgul de gardă a intrat în salon și i-a spus soțului meu: „M-am uitat peste radiografiile dumneavoastră. Din cauza vârstei și a altor probleme medicale, îmi este imposibil să vă operez.” Am simțit că doctorul nu a arătat niciun gram de empatie. Am ieșit din salon plângând și întrebându-mă ce urma să facem. I-am spus fiului meu că din acel moment tatăl lui nu mai putea trăi așa!
Fiul meu, încercând să mă mângâie, a spus: „Totul va fi bine. Trebuie doar să ne încredem în Dumnezeu.” Soțul meu a rămas la terapie intensivă timp de trei zile și după aceea a fost transferat pe Secția de neurologie. Eram neliniștită, obosită și confuză. Totuși, în tot acest timp, Dumnezeu avea un plan. Apoi un neurochirurg „înger” a venit în mijlocul nostru. El a spus: „Pur și simplu nu pot să îl las pe soțul dumneavoastră în această condiție când cred că l-aș putea ajuta.” După ce s-a uitat la rezultatele CT mi le-a arătat și mie pe telefonul lui, explicând ce a văzut și ce ar putea face. L-am întrebat dacă le-ar putea explica acest lucru copiilor mei. El a vorbit cu fiii noștri. Ei au înțeles și au fost de acord cu operația. Când chirurgul a început să se pregătească pentru operație, mi-a spus: „Trebuie să aveți credință.” Cine era acest bărbat? De unde venise? Eu și chirurgul ne-am împărtășit câteva versete biblice și am vorbit despre dragostea lui Dumnezeu. Constant, el încerca să îmi întărească credința. Operația a decurs bine. Neurochirurgul a fost mulțumit de recuperarea soțului meu, deși a trebuit să rămână două săptămâni la recuperare înainte de a se putea întoarce acasă. În total am stat douăzeci și cinci de zile în spital. Când am plecat de acolo, am luat cu noi câteva echipamente medicale pe care le-am folosit doar câteva zile.
Cu inima recunoscătoare, privesc la soțul meu de treizeci și trei de ani, zâmbind, bucurându-mă de recuperarea lui remarcabilă – contrar tuturor așteptărilor. Dumnezeu a fost Stânca noastră, Vindecătorul și Medicul nostru. Dumnezeu știe ce avem nevoie și când avem nevoie chiar înainte de a cere sau gândi.