Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.
Ioan 14:1-3
John Bunyan, autorul cărții Pilgrim’s Progress (Călătoria pelerinului), știa câte ceva despre necazurile inimii, deoarece își pierduse soția, mama celor patru copii ai săi, dintre care unul era orb. De asemenea, petrecuse doisprezece ani în închisoare pentru că predicase fără autorizație. În timp ce putrezea în închisoare, stai puțin, nu a putrezit în închisoare! În închisoare a scris, Heart’s Ease for Heart Troubles. Bazat pe Ioan 14:1-3: „Să nu vi se tulbure inima”, Heart’s Ease oferea promisiunile și mângâierea lui Dumnezeu pentru suferință, pierdere și tristețe.
Eram o tânără mamă când o mare suferință a lovit familia noastră. Soțul meu, Tony, fiul nostru de treisprezece ani, și Joey, fiul nostru de unsprezece ani, și-au pierdut viața într-un accident de avion. S-a dus orice iluzie că necazurile și suferința se întâmplă doar altora. Acest lucru nu se potrivea cu niciunul dintre planurile, speranțele și visurile mele. Visasem să mă căsătoresc cu un bărbat drăguț, să am o duzină de fii roșcați și să conduc un Audi. Nu mi-a trecut niciodată prin cap că m-aș putea confrunta cu boli terminale, dependențe, divorțuri, eșecuri financiare sau moartea oamenilor pe care îi iubesc. Cum ar putea inima mea să nu fie tulburată, într-o lume plină de astfel de necazuri?!
Am așteptat lângă telefon în timp ce echipa de căutare și de salvare scotocea munții din Alaska, în căutarea avionului de mici dimensiuni. Nu a trebuit să așteptăm la nesfârșit, deși așa părea. Propriul meu frate, un pilot, a transmis vestea devastatoare: „Nu există supraviețuitori.” Cei doi copii mai mici ai noștri, care erau acasă cu mine, s-au lipit de poala mea, noi trei formând cea mai strânsă și fierbinte pată de agonie atroce din întregul univers gigantic al lui Dumnezeu. Oare El știe? Îi pasă?, mi-a trecut prin minte. Și aproape instantaneu a urmat răspunsul: Da, El știe; da, Îi pasă. Durerile mele sunt durerile Lui, durerea mea este durerea Lui, pierderea mea este pierderea Lui, și nici Isus nu-mi va vedea familia până la înviere.
Ca unul asemenea nouă, El a îndurat tristețea, necazurile și durerea noastră. El ne poartă, ne păzește, ne susține și ne mângâie. El este al nostru și noi suntem ai Lui. Cel care spune: „Să nu vi se tulbure inima” este cu noi. Întotdeauna.