Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu?
În Tine îmi este nădejdea!
Psalmii 39:7

Speranța este asociată cu efecte binefăcătoare pentru sănătate. Iar beneficiile devin remarcabile în anumite circumstanțe extreme, mai ales când oamenii se află în situații de risc pentru viața lor.

Un studiu clasic despre speranță și durata vieții a fost condus de Curt Richter, în 1957, și a folosit șoareci de câmp. Șoarecii au fost așezați într-un vas cu apă din care nu puteau ieși, pentru a li se măsura timpul de supraviețuire în condiții stresante. S-a notat faptul că, după aproximativ 15 minute, rozătoarele mureau subit. Interesant de notat a fost și faptul că, dacă șoarecii erau scoși din apă să se odihnească timp de câteva minute, la al doilea test la care erau supuși aceștia erau în stare să înoate și să supraviețuiască aproape 80 de ore. Richter credea că acest timp scurt de salvare le genera „speranță” șoarecilor, dându-le curajul să înoate ore în șir la al doilea test.

Un fapt și mai interesant este ce se întâmplă cu ființele umane. Sunt multe relatări despre oameni care s-au prins de speranță și au reușit să supraviețuiască în cele mai grele situații. Juliane Koepcke se afla împreună cu alți 94 de pasageri în zborul 508 cu Lansa L-188, pe 24 decembrie 1971. În timp ce treceau pe deasupra pădurilor peruviene s-a stârnit o furtună puternică cu turbulențe și unul dintre motoarele avionului a luat foc. Când și-au dat seama ce se întâmplă, pasagerii au început să țipe și să geamă, dar mama lui Juliane a spus calmă: „Acesta este sfârșitul; s-a terminat.” Avionul s-a prăbușit de la 3 000 de metri, cauzând o tragedie. Unii pasageri au reușit să supraviețuiască impactului, deoarece copacii au atenuat căderea. Dar numai Juliane, de 17 ani, a ținut cu dinții de viața ei și s-a hotărât să supraviețuiască cu orice preț. Rănită grav și suferind din cauza unei clavicule rupte, a mers după ajutor. A urmat cursul unui pârâu pentru a ajunge la un râu mai mare, sperând să găsească oameni acolo. Slabă, flămândă și cu viermi în răni, a găsit în sfârșit ajutor, după două săptămâni.

De cele mai multe ori nu putem alege evenimentele sau situațiile din viața noastră, dar putem alege atitudinea cu care să le facem față. O atitudine de încredere în viitor poate fi de mare ajutor în rezolvarea dificultăților. Chiar dacă viața ne este în pericol și ni se pare că toate lucrurile sunt pe dos, putem repeta împreună cu psalmistul: „Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea!”