Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecății;
și oricine va zice fratelui său: „Prostule!”  va cădea sub pedeapsa soborului;
iar oricine-i va zice: „Nebunule!” va cădea sub pedeapsa focului gheenei.
Matei 5:22

Soțul Marisei era un om bine intenționat, dar își critica în mod exagerat soția. Câteodată îi spunea: „Nu știi cum să cureți cartofi! Arunci toată partea bună. Uită‑te la mine cum fac!” Sau: „Marisa, tu nu înțelegi cum merg lucrurile sau politica și de-aia nimic din ce spui n-are sens.”

În mod frecvent, el îi ataca Marisei respectul de sine, fără să intenționeze acest lucru, așa că ea a ajuns să creadă că nu are valoare. Aceasta, nu pentru că ea nu ar fi avut calități, deoarece avea destule. Marisa era dotată cu o inteligență practică excepțională, dar lipsa cuvintelor de încurajare din partea soțului îi distrusese respectul de sine.

Din nefericire, există multe cazuri mult mai grave. Există bărbați care nu numai că își umilesc soțiile prin cuvinte, dar le și insultă pe față și chiar le lovesc. De aceea noi observăm că femeile care sunt victimele violenței domestice suferă de o mare nesiguranță și de un respect de sine scăzut. Abuzul, atât fizic, cât și psihic, este condamnabil, iar Dumnezeu nu-l poate aproba. Acesta se află într-o contradicție clară cu iubirea conjugală pe care o promovează Scripturile și care îi îndeamnă pe bărbați să-și iubească soțiile ca pe trupurile lor (vezi Efeseni 5:28).

Textul de astăzi este foarte direct pentru cei care îi abuzează verbal pe alții. Cei care procedează așa se expun focului iadului. Prejudiciul produs prin exprimarea unor asemenea cuvinte și prin modul în care sunt exprimate este de așa natură încât Domnul a dorit să transmită foarte clar că asemenea fapte nu pot rămâne nepedepsite.

Pe de altă parte, cât de multe laude aduce Biblia cuvintelor înțelepte, amabile și pline de dragoste! Scripturile compară aceste cuvinte cu un arbore al vieții (Proverbele 15:4) și cu un fagure de miere (16:24). Scripturile mai spun: „Un răspuns bun este ca un sărut pe buze” (24:26) și „un răspuns blând potolește mânia” (15:1).

Prin harul lui Dumnezeu, ia-ți angajamentul să rostești cuvinte care aduc dragoste, înțelegere și căldură. Roagă-te în gând înainte să începi să vorbești și lasă-L pe Duhul Sfânt să-ți călăuzească vorbirea. Vei avea tu însuți de câștigat, pentru că „cine își păzește gura și limba își scutește sufletul de multe necazuri” (Proverbele 21:23) și, mai mult decât atât, îl vei încuraja pe fratele tău (1 Tesaloniceni 5:11) în loc să îi distrugi stima de sine.