Editura Viata si Sanatate pe Issuu
Editura Viata si Sanatate pe Youtube
Editura Viata si Sanatate pe Facebook
Editura Viata si Sanatate pe Twitter

16-11-2018

D L M M J V S
28 29 30 31 1 2 3
4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24
25 26 27 28 29 30 1
2 3 4 5 6 7 8

Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare. Apocalipsa 13:2

 

Isus a fondat o biserică fără autoritate seculară și fără soldaţi care să lupte pentru ea. (Ioan 18:36). Cum a devenit atunci Biserica Romană atât de puternică în ce privește problemele seculare, culminând cu unirea dintre biserică și stat și cruciadele sângeroase? Din secolul al IV-lea până în secolul al VI-lea s-au făcut mai mulţi pași importanţi în acest sens.

În timpul domniei lui Constantin, creștinismul a primit libertate de închinare și a devenit oficial religie de stat. Împăraţii care i-au urmat au încercat să facă din creștinism singura religie a statului. După prădarea Romei de către vizigoţi, în 410, Augustin a scris faimoasa lui operă Cetatea lui Dumnezeu, în care subliniază idealul unei biserici universale care controlează statul. Acest ideal a fost implementat atât cu sprijinul Imperiului Roman de Apus, cât și al Imperiului Bizantin de Răsărit.

Convertirea lui Clovis, regele francilor, a fost un eveniment semnificativ care a dus spre unificarea Europei de Vest pentru a sprijini papalitatea în timpul primei părţi a Evului Mediu. Iar războiul lui Clovis împotriva vizigoţilor arieni și victoria împotriva lor, în 508, a reprezentat un pas important în furnizarea unei armate eficiente Bisericii Catolice pentru a-i pedepsi pe așa-numiţii „eretici”.

Pe 16 noiembrie 534, Iustinian, împăratul Imperiului Bizantin a trimis o scrisoare Papei Ioan al II-lea, recunoscându-l drept „cap al Bisericilor Sfinte”, promiţând să „crească onoarea și autoritatea” Sfântului Scaun. Dar doar în 538 orașul Roma a devenit liber de orice dominaţie „eretică” a Imperiului Arian, Biserica Romană putându-și dezvolta astfel mai eficient supremaţia ecleziastică.

A fost o schimbare radicală de la persecutata biserică timpurie din primul secol la persecuţia de mai târziu a bisericii din Evul Mediu, când mii erau uciși în Cruciadele creștine și de către Inchiziţia sfântă. Fără îndoială, creștinismul nou-testamentar poate să rămână cu adevărat creștin doar urmând principiul lui Hristos: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18:36), fără a-i impune modelul teocratic din Vechiul Testament. Mai mult, „tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” (Matei 7:12), incluzând chestiunea libertăţii religioase!


MÂNTUIREA MEA PERSONALĂ

15-11-2018

Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat. 1 Corinteni 9:27

PIERDERI BINECUVÂNTATE

14-11-2018

Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere-de-tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.” Geneza 22:2


Editura Viata si Sanatate SRL
CUI: RO6710635
RC: J23/3442/2012

Pentru comenzi si informatii, nu ezitati sa ne contactati la:
021 323 00 20
0740 10 10 34

Strada Cernica nr. 101, Pantelimon