Editura Viata si Sanatate pe Issuu
Editura Viata si Sanatate pe Youtube
Editura Viata si Sanatate pe Facebook
Editura Viata si Sanatate pe Twitter
06 Feb 2019

Suflarea lor trece, se întorc în pământ şi în aceeaşi zi le pier şi planurile.  Psalmi 146:4

 

În această zi a anului 1952, prinţesa Elisabeta a Angliei şi ducele de Edinburgh se recreau într-o cabană de pădure în Sagana, Kenya, când au auzit ştirea că tatăl Elisabetei, regele George al VI-lea, a murit. Anulându-şi planurile lor de călătorie spre Australia şi Noua Zeelandă, perechea regală a plecat imediat spre casă pe calea aerului.

Între timp, cameristele care-i îngrijeau de prinţul Charles şi prinţesa Ann la Sandringham făceau tot ce puteau ca ştirea să nu fie aflată de copii. Cu toate acestea, prinţul Charles a fost observat că toate cameristele plângeau.

„De ce fiecare este atât de trist?” dorea el să ştie.

„Bunicul a plecat”, a răspuns una dintre cameriste.

Dar asta nu prea semăna a ceva pentru care să plângi. Regele întotdeauna era plecat undeva. De ce trebuie să plângă toţi numai pentru că bunicul a plecat într-o călătorie? Trebuie să fie un alt motiv şi micul prinţ era hotărât să-l afle. El avea să o întrebe pe bunicuţa şi ea avea să-i spună.

Bunica lui, regina, a venit în camera copiilor şi l-a strâns pe micul prinţ în braţe. El a privit atent la faţa ei brăzdată de lacrimi şi a înţeles că s-a întâmplat ceva rău.

„Bunicuţo”, a întrebat prinţul Charles, „unde a plecat bunicul?”

Dar bunica lui păstra tăcerea. Cum putea ea să-i explice unui copil atât de mic ce înseamnă moartea?

Multor copii întristaţi li s-a spus: „Bunicul a plecat în cer” sau „Bunicul a plecat la Isus.” Dar sunt oare adevărate aceste cuvinte?

Unde a plecat regele George? El a plecat acolo unde, în cele din urmă, va merge fiecare dintre noi, dacă va mai dura timpul. El a încetat să mai respire. Inima lui a încetat să mai bată. El şi-a început îndelungatul lui somn în mormânt.

Ce gând frumos este să ştii că bunicii şi bunicele noastre dorm, pur şi simplu, până la venirea lui Isus.

Ei nu mai simt nicio durere. Ei nu mai pot vedea toate necazurile de care au parte nepoţii lor. Ei nu mai pot veni înapoi, ca spirite, ca să ne înspăimânte noaptea.

Ei nu mai ştiu nimic până la sunetul de trâmbiţă. Atunci, glasul Domnului Isus îi va chema afară din mormintele lor pe aceia care L-au iubit. La a doua venire, noi îi vom vedea din nou pe cei dragi ai noştri. 


Editura Viata si Sanatate SRL
CUI: RO6710635
RC: J23/3442/2012

Pentru comenzi si informatii, nu ezitati sa ne contactati la:
021 323 00 20
0740 10 10 34

Strada Cernica nr. 101, Pantelimon