Nu este el… un tăciune scos din foc?  Zaharia 3:2

John, în vâstă de cinci ani, s-a trezit aproape de miezul nopţii, în ziua de 9 februarie 1709, şi a văzut camera lui luminată ca ziua. Vârându-şi capul printre perdelele care închideau patul, el a văzut limbi de foc alergând pe tavan. A vrut s-o cheme pe mama, dar uşa era deja cuprinsă de flăcări. Mergând la fereastră, s-a căţărat pe un scaun şi a privit afară. La lumina casei în flăcări, a văzut feţele vecinilor îndreptate în sus.

„Tăticule, ajută-mă!” a strigat John în noaptea răcoroasă.

Dl. Wesley se afla în spatele casei împreună cu soţia lui, adunându-i pe ceilalţi şapte copii, când a auzit strigătul lui John. El a alergat înăuntru, dar casa scării era toată în flăcări. A încercat să-şi facă drum şi să urce prin flăcări, folosind o pereche de pantaloni pentru a-şi ocroti capul, dar furia flăcărilor l-a împins înapoi.

Între timp, unul dintre oameni din mulţime a ieşit înainte şi l-a ajutat pe un alt om să ajungă până sus la fereastra unde se afla John plângând. Faţa străinului l-a înspăimântat pe John şi a fugit spre uşă. Acum, toată camera era în flăcări. Chiar şi patul, şi perdelele ardeau. În disperare, copilul a fugit înapoi la fereastră şi a sărit în braţele bărbatului. În acea clipă, acoperişul s-a prăbuşit înăuntru.

Tatăl lui John l-a sărutat peste tot, pentru a se asigura că băiatul era într-adevăr sănătos. Apoi, adresându-se către spectatori, a spus: „Veniţi, vecini, să îngenunchem; să-I mulţumim lui Dumnezeu! El mi-a dat pe toţi cei opt copii ai mei; casa ducă-se, eu sunt destul de bogat.”

Când John Wesley s-a făcut mare, camera în flăcări a devenit pentru el un simbol al unei lumi care piere. El a descris pe orice om ca fiind înconjurat de flăcările păcatului şi ale morţii. El era hotărât, ca unul care a fost salvat din casa în flăcări în miez de noapte, să-i smulgă pe alţii dintr-un foc şi mai teribil. În curând, avea să predice în toată provincia şi mii de oameni dintre cei care îl ascultau predicând în aer liber, prin satele Angliei, au fost convinşi de păcatele lor.

Tu cum stai? Nu eşti şi tu un cărbune scos din foc pentru un scop? Eşti tu recunoscător pentru ceea ce a făcut Isus pentru tine? Vrei tu să-L rogi pe Dumnezeu să-ţi ajute să salvezi pe cineva?