Editura Viata si Sanatate pe Issuu
Editura Viata si Sanatate pe Youtube
Editura Viata si Sanatate pe Facebook
Editura Viata si Sanatate pe Twitter
 

SUNAMITA

10-07-2018

L M M J V S D
27 28 29 30 31 1 2
3 4 5 6 7 8 9
10 11 12 13 14 15 16
17 18 19 20 21 22 23
24 25 26 27 28 29 30
1 2 3 4 5 6 7

Într-o zi, Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit ca el să primească să mănânce la ea. Şi ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. Ea a zis … „Ştiu că omul acesta… este un om sfânt al lui Dumnezeu. Să facem o mică odaie sus cu ziduri… ca să stea acolo când va veni la noi.” 2 Împăraţi 4:8-10

 

Oamenii lui Dumnezeu au aceleași nevoi de hrană și adăpost ca toţi ceilalţi, iar viaţa le este adesea făcută fericită și plăcută prin amabilitatea arătată lor de către cei pe care-i slujesc.

Adesea, bogăţia îl face pe posesor să fie egocentric și să uite de nevoile și dorinţele altora. Dar nu acesta a fost cazul cu această femeie nobilă din Sunem. Ea nu trăia numai pentru sine, ci se străduia să-i facă pe alţii fericiţi, îngrijind și de nevoile altora. Purtând grijile și răspunderile propriei gospodării, n-a îngăduit să uite de nevoile și confortul lui Elisei și, poate, al multor altora. Ospitalitatea amabilă aduce printre fiii oamenilor puţină pace și prietenie cerească.

O inimă nobilă nu e mulţumită să primească o favoare fără să dea ceva în schimb. Sunamita fusese amabilă faţă de Elisei și el avea să fie amabil faţă de ea. L-a primit ea pe profet în numele lui Dumnezeu sau avea o dorinţă tainică pentru a fi răsplătită cumva? Ce ar putea face el ca să răsplătească favorurile primite?

Răspunsul ei arată că era pe deplin mulţumită. Trăia în pace împreună cu poporul ei și nu avea vreo problemă care să nu poată fi rezolvată de prieteni. A face ceva pentru o persoană care era fericită și care dispunea de tot ce avea nevoie din bunurile acestei lumi nu era lucru ușor.

Și totuși era ceva! Ea nu avea un fiu. Lucrul acesta era privit ca o nenorocire și ca o rușine. Deși își dorea un copil, ea a crezut că nu mai era nicio speranţă, pentru că soţul ei era bătrân.

„Dumnezeu n-a trecut cu vederea bunăvoinţa femeii. Ceea ce este cu neputinţă la oameni, nu este imposibil la Dumnezeu. Dacă ea dorea un fiu, Dumnezeu putea să facă posibil acest lucru pentru ea. Căminul ei nu avusese copii, iar acum Domnul i-a răsplătit ospitalitatea dăruindu-i un fiu.” (Comentariu biblic AZȘ)

„Împăratul le va zice: «Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.»” (Matei 25:40)

„Se cade să nu căutăm doar folosul nostru, ci și pe al altora.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Gabriel Pițurlea, pastor, Conferința Oltenia

 


Editura Viata si Sanatate SRL
CUI: RO6710635
RC: J23/3442/2012

Pentru comenzi si informatii, nu ezitati sa ne contactati la:
021 323 00 20
0740 10 10 34

Strada Cernica nr. 101, Pantelimon